Apidiagnoza

Ianuarie şi februarie sunt in mod frecvent cele mai reci luni ale anului.

De cele mai multe ori solul este acoperit cu un strat destul de gros de zăpadă mai ales în jumătatea de nord a ţării şi uneori chiar şi în zonele sud şi sud-estice.

Apicultorii ca şi albinele lor se găsesc în ianuarie în plin sezon rece şi trebuie să subliniez încă o dată că în general se consideră că anul apicol nu coincide cu anul calendaristic.

Unii socotesc că anul apicol se încheie o dată cu intrarea albinelor la iernat, fapt care se produce de obicei în octombrie sau cel mai târziu în noiembrie.

Dacă sezonul activ începe în cursul lunii martie sau cel mai târziu în aprilie - o dată ce albinele ies la cules de nectar şi polen - se poate aprecia că în acel moment începe anul apicol.

Dacă intervalul de timp este denumit an atunci el urmează să dureze 12 luni adică perioada de timp trebuie să traverseze cele 12 luni ale anului calendaristic.

Important nu mi se pare data începerii şi data încheierii, respectiv a reînceperii anului apicol ci cunoaşterea şi respectarea curbei biologice anuale a dezvoltării familiei de albine.

Prin cunoaştere şi mai ales prin respectarea acestei curbe biologice înţelegem obligaţia apicultorului de a acţiona în stupină şi în stup numai în conformitate cu manifestările naturale de comportament ale familiei de albine.

Adică a ceea ce de fapt înseamnă curba biologică de dezvoltare a familiei de albine exprimată în principal prin creşterea sau scăderea numărului de indivizi respectiv a puterii colectivităţii pe care o denumim familia sau colonia de albine.

În această lună curba biologică de dezvoltare are un sens descendent (coboară) pentru că numărul de indivizi scade, se micşorează consecutiv albinele uzate care mor, deci puterea familiei este în scădere.

Acest fenomen biologic nu trebuie să îngrijoreze pe apicultor decât atunci când cantitatea de albine moarte găsite la control pe fundul stupilor, respectiv la urdiniş sau eventual pe foaia de control aşezată pe fund este exagerat de mare (2-3 palme făcute căuş un făraş plin cu albine), în acest caz se va controla atent stupul îndreptându-se situaţiile anormale constatate ca atac de şoareci sau ciocănitori, lipsă de hrană, umiditate excesivă etc.).

Apicultorul trebuie să controleze şi să prevină, ca şi în luna anterioară, deranjarea şi neliniştirea albinelor provocate de atacul şoarecilor, păsărilor şi animalelor de curte,dar şi cele sălbatice(ciocănitori, piţigoi etc.).

Aceeaşi grijă se acordă protejării suplimentare a stupinei contra vânturilor şi curenţilor acolo unde s-a impus a fi deosebit de necesar.

Se continuă supravegherea modului de iernare a familiilor de albine prin controale periodice care acum sunt reclamate mai des şi intervenţia promptă pentru îndreptarea stărilor anormale.

Dacă zăpada căzută se acumulează în cantitate mare este recomandabil îndepărtarea fără zgomot a acesteia precum şi mai ales a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi eliberarea urdinişurilor de albine moarte.

Ce se întâmplă în familia de albine?

Familia de albine începe să se "mişte".

Se spune că luna ianuarie este luna în care începe perioada înlocuirii albinei de iarnă.

Concret este vorba de apariţia primului puiet în cuib.

De obicei ouatul mătcii se declanşează la sfârşitul lunii, mai ales în zonele sudice ale tării.

Această activitate a mătcii este declanşată în perioade diferite depinzând de zona geografică, mai devreme în zona Banatului şi sudul ţării şi mai târziu în zonele înalte şi din nordul ţării.

O zonă privilegiată privind temperaturile ce declanşează debutul activităţii mătcii, este şi zona Subcarpaţilor Meridionali.

În interiorul ghemului, în zona denumită miezul ghemului de iernare, temperatura se ridică la +34-35°C necesară atât începerii depunerii primelor ouă de către matcă cât şi dezvoltării puietului.

Matca depune între 20-100 ouă în 24 h începând cu porţiunile fagurilor din centrul ghemului, activitate care se menţine la acelaşi nivel până în momentul în care în natură apare primul cules şi se efectuează primele zboruri masive de curăţire.

Se subînţelege că suprafaţa circulară cu puiet este la început foarte mică, pe suprafaţa unui fagure sau cel mult pe suprafeţele a doi faguri alăturaţi Consumul de hrană se măreşte pe măsură ce activitatea mătcii şi ale albinelor doici se intensifică ţinând cont că pe seama hranei glucidice consumate în zona cu puiet temperatura se menţine constantă la nivelul mediu de 34,5-35,5°C indiferent de cât de scăzute sunt temperaturile exterioare.

Mulţi apicultori intervin în cursul acestei luni cu hrăniri de completare a rezervelor de hrană.

Completarea rezervelor de hrană poate fi făcută cu turte (pastă) de zahăr pudră şi miere, cu şerbet din zahăr cu miere, cu şerbet fiert sau cu plăci din zahăr candi,cu faguri de miere, fluidă sau cristalizată.

Pentru a putea aprecia câtă hrană trebuie să administreze, apicultorul trebuie să ştie că familiile normale consumă în luna ianuarie 1-1,5 kg miere (depinde şi de cantitatea de puiet crescut) şi circa 2-3 kg în luna februarie.

În mod obişnuit suplimentarea hranei se face în stupină într-o zi mai călduroasă, atunci când se administrează rame cu faguri cu miere şi oricând atunci când se administrează turte din miere cristalizată sau din pastă - amestec miere şi zahăr pudră. Se recomandă ca turtele să aibă în medie 1-1,5 kg, să fie bine întinse şi introduse în pungi de plastic cărora li se fac câteva perforaţii pentru a facilita pătrunderea albinelor.

Aplicarea turtelor se face deasupra fagurilor din zona în care se găseşte ghemul de iernare şi se acoperă bine cu podişorul pentru a nu pătrunde frigul.

Spre sfârşitul perioadei, în zonele mai calde se poate folosi cu rezultate bune şi siropul călduţ administrat direct în faguri amplasaţi imediat lângă ghem sau în hrănitoare amplasate în acelaşi loc.

Cum se prepară pasta de zahar şi miere?

Pentru prepararea pastei de zahăr se folosesc 4 părţi zahăr pudră şi o parte miere fluidă (800 g zahăr + 200 g miere).

Mierea cristalizată se lichefiază în baie marină înainte de a se folosi.

Amestecul se frământă bine până se obţine un aluat tare.

Se lasă să se odihnească" până a doua zi.

Dacă amestecul apare moale - curgător se mai adaugă zahăr până capătă din nou consistenţa tare, dar posibil de întins.

(Trebuie avut în vedere că turta este aplicată peste rame, deasupra ghemului şi temperatura ridicată degajată de albine poate determina înmuierea, scurgerea conţinutului printre rame şi năclăirea albinelor.)

Înălţimea turtelor introduse în pungi de plastic nu trebuie să depăşească 1,5 cm pentru a nu împiedica aplicarea corespunzătoare a podişorului.

Cum se prepară un sirop de bună calitate?

În general pentru hrănirile timpurii se prepară un sirop de zahăr în proporţie de 2:1 - două părţi zahăr şi o parte apă.

Siropul se prepară încălzind apa până ce dă în fiert, după care se introduce zahărul.

Cu o lopăţică sau un făcăleţ se amestecă siropul până se dizolvă complet zahărul.

Nu se recomandă fierberea lui pentru a evita cristalizarea.

Pentru a preîntâmpina totuşi cristalizarea siropului de zahăr se recomandă ca pentru fiecare litru de sirop să se adauge 1,5 g acid citric (sare de lămâie).

La pregătirea siropului pot fi folosite şi ceaiurile simple sau combinate (coada şoricelului, mentă, tei, muşeţel, gălbenele etc.).

De asemenea, (dacă există) se recomandă introducerea în sirop a Protofilului sau Fumidilului B conform prospectelor.

Este de reţinut că:

1. Hrana de completare a rezervelor are şi un pronunţat caracter de stimulare a ouatului mătcii şi a activităţilor albinelor doici;
2. În turtele administrate familiilor nu se va introduce polen.

Folosirea acestuia se recomandă numai după ce albinele au efectuat, eventual în ferestrele iernii un zbor de curăţire.

Atunci la prepararea turtelor se poate adăuga o cantitate mică de polen eventual măcinat.

În această lună de iarnă ca de fapt în toate lunile de iarnă stuparul trebuie să aibă în vedere următoarele:

Acţiunile specifice

În stupină

- Controlul auditiv al familiilor, ascultarea stupilor cu ajutorul unui tub subţire din cauciuc sau lipind şi apăsând urechea pe peretele stupului.

De obicei în a doua jumătate a lunii ianuarie, dacă apare puietul, zumzetul, sesizat cu ocazia controlului auditiv sporeşte la o uşoară lovire a peretelui stupului apoi scade; îndreptarea stărilor anormale ivite.

- Cu ocazia controlului, cel puţin o dată la două săptămâni cu ajutorul unei sârme îndoite în formă de L se va îndepărta cu grijă albina moartă de pe fundul stupului şi de la urdiniş; lucrarea se poate efectua mai uşor dacă pe fundul stupului a fost aşezată din toamnă o foaie (hârtie) de control sau un carton.

Resturile de pe fund scoase cu sârma sau cu foaia de control vor fi atent observate întrucât ele dau indicaţii exacte asupra mersului iernării;

- Curăţirea zăpezii şi gheţii la urdiniş;

- Ca şi în luna trecută, dacă sunt condiţii favorabile se vor efectua lucrările cunoscute care vizează înlesnirea zborurilor de curăţire în zilele favorabile;

- Dacă tehnologia de creştere sau nevoia - respectiv situaţia concretă din stupi - impun hrăniri mai ales din cauza insuficienţei, epuizării sau inaccesibilităţii hranei se vor prepara şi administra turtele din zahăr şi miere, şerbetul din zahăr sau plăcile din zahăr candi.

- Protecţia suplimentară a stupinei contra vânturilor;

- Prevenirea neliniştirii albinelor provocată de păsări de curte, ciocănitoare, şoareci ş.a.

În atelierul stupinei

- Ca şi în decembrie în această lună continuă recondiţionarea uneltelor şi utilajelor apicole ştiut fiind că prin această acţiune se măreşte considerabil durata de folosinţă a lor, se micşorează cheltuielile, respectiv preţul de cost al produselor apicole şi cresc corespunzător veniturile care definesc profitul în apicultură;

- Reformarea fagurilor vechi sau necorespunzători care sunt destinaţi obţinerii cerii este o lucrare ce continuă ea asigurând în stupină efectuarea a ceea ce se denumeşte...

- Extracţia şi condiţionarea cerii, lucrări în urma cărora se obţin calupii de ceară care, comercializaţi la schimb, vor asigura echipamentul de faguri artificiali necesari primenirii anuale a cuibului şi a setului de faguri de strânsură din corpurile sau magazinele menite obţinerii recoltelor de miere în sezonul apicol activ.

- Deparazitarea fagurilor de rezervă clădiţi prin expunere la ger.

- Încheierea ramelor, găurirea apoi însârmarea lor şi lipirea fagurilor artificiali sunt lucrări secvenţionate conform înşiruirii de la începutul frazei, această acţiune este de mare importanţă în a asigura la timpul potrivit şi la nivelul necesarului fagurii în care albinele vor creşte puietul şi vor strânge recoltele de miere şi păstură.

- Confecţionarea de stupi noi;

- Curăţirea şi sortarea seminţelor de plante melifere.

La masă şi în reuniuni publice

- Se întocmeşte - dacă nu s-a întocmit - bilanţul de venituri şi cheltuieli al stupinei pe anul expirat.

Analizând atent structura şi nivelul cheltuielilor ca şi structura şi nivelul veniturilor, făcând diferenţa dintre venituri şi cheltuieli vom deduce profitul.

- Având datele de analiză a sezonului apicol activ din anul trecut se va întocmi Planul de activitate al stupinei pe anul 2001, dacă el nu a fost întocmit în cursul lunii trecute.

- Dacă avem deja Plan tehnico-organizatoric, întocmim şi Planul de venituri şi cheltuieli.

Dacă ele au fost deja puse pe hârtie este bine să le revedem şi să imaginăm, până la definitivare, variante,, astfel ca să putem alege soluţia cea mai bună în stare să asigure optimizarea profitului stupinei chiar în condiţii meteorologice mai puţin favorabile.

- Ridicarea nivelului profesional prin studierea literaturii de specialitate, participarea la cursuri de scurtă durată şi conferinţe, schimburi de experienţă cu tematici apicole reprezintă un bun câştigat tocmai spre a putea să ne corectăm eventualele greşeli din timpul sezonului apicol trecut şi a fi în stare să proiectăm un Plan realist de activităţi tehnico-organizatorice pentru sezonul apicol activ următor.

Se ştie că un plan bine întocmit este pe jumătate îndeplinit; citind sau recitind literatura de specialitate, pe lângă că ne îmbogăţim sau reîmprospătăm cunoştinţele atât de necesare, scăpăm şi de meteahna proprie acelor apicultori care, suficienţi şi înfumuraţi, pretind că le ştiu pe toate.

Este bine să ştim că...

- În timpul lunii ianuarie o familie de putere medie consumă circa 1 kg de miere;

- Tot o familie de putere medie degajă în timpul iernii o cantitate de umiditate sub formă de vapori de apă ce însumează în greutate mai mult de 5 kg.

- Prezenţa parazitului Varroa poate provoca afânarea excesivă a ghemului de iernare ceea ce are drept urmare instabilitatea temperaturii din ghem şi scăderea şi moartea albinelor pe fundul stupilor;

- Cu cât sunt mai puternice şi mai de durată acţiunile factorilor neprielnici perturbatori cu atât mai activă este reacţia familiilor de albine faţă de aceştia.

Se înţelege că şi uzura albinelor este mult mai mare decât în cazul unei iernări liniştite deci normale;

- Cuibul bine organizat, cu suficiente rezerve de hrană (miere + păstură) de calitate şi accesibile ghemului reprezintă garanţia unei bune iernări.

Şi invers.

Nu uitaţi !

Veţi contribui la menţinerea puterii familiilor, condiţie de bază pentru realizarea producţiilor ridicate, prin:

- prevenirea neliniştirii albinelor;

- adăpostirea stupinei contra curenţilor;

- amplasarea stupinei în plin soare;

- stimulareazborurilor de curăţire;

Aplicând aceste măsuri micşoraţi uzura albinelor şi consumul de hrană, scădeţi mortalitatea albinelor şi asiguraţi astfel menţinerea puterii şi vigorii familiilor de albine.