APIARDEAL = APICULTURĂ, ALBINE, CEARĂ, MIERE, PROPOLIS, RAME, STUPI, FAGURI, FORUM, APICULTORI...  
poza


Calendar apicol - LUNA OCTOMBRIE

Apidiagnoza

Toamna este anotimpul în care pregătirea sezonului apicol din anul următor este în plină desfăşurare.
A zecea lună a anului, denumită popular "brumărel", este o lună de miez de toamnă uneori cu zile calde care alternează cu perioade reci şi ploioase, în unii ani, mai ales în sudul ţării, octombrie este o lună cu temperaturi de vară şi cer senin astfel că albinele tinere de curând eclozionate pot face primele zboruri în jurul stupinei.
Ponta mătcilor se reduce considerabil (mătcile uzate nu mai au pontă sau se pot pierde) iar creşterea puietului în toate familiile de albine (în toate zonele ţării) se diminuează chiar şi în familii cu mătci tinere, acesta întinzându-se pe suprafeţe nu mai mari decât o palmă pe 2-3 rame din centrul cuibului.
Din acest moment nu mai este indicată stimularea creşterii puietului deoarece aceasta se face în detrimentul albinelor doici din familii, albine ce se vor uza, nefiind apoi capabile să treacă peste iarnă sau să asigure în primăvară creşterea de puiet.

Dacă vremea este favorabilă (temperaturi mari, un cules mediocru de întreţinere) sau familiile au mătci tinere, împerecheate în august sau la începutul lunii precedente, pe ramele cu faguri din centrul cuibului mai pot fi găsite suprafeţe mici cu puiet căpăcit foarte aproape de momentul eclozionării.
Oricum, pe măsura răcirii vremii la temperaturi mai mici de sub +8°C albinele se strâng în ghemul de iernare care se afânează desfăcându-se numai atunci când temperaturile exterioare cresc la +12°C.
În lipsa puietului, temperatura ghemului se menţine în jurul valorii de 24-25 de grade.
Creşterea de puiet are nevoie de temperatura de 34-35 de grade. Menţinerea acestei temperaturi se face cu consum de energie de către albine.
Aceasta duce la o uzură mai mare comparativ cu situaţia când nu există puiet.
De aceea este bine ca în familiile unde se vor găsi rame cu ouă proaspete, acestea să fie scoase (în a doua perioadă a lunii şi dacă temperaturile sunt scăzute).
Se consideră că zborurile albinelor tinere, proaspăt eclozionate care antrenează la zbor şi albinele mai vârstnice este un fenomen cu efecte benefice asupra iernării şi stării de sănătate a familiilor.

De aceea apicultorii pricepuţi aleg o vatră de iernare însorită aşezând stupii cu urdinişurile spre sud într-un amplasament şi o poziţie care îi protejează de vânturile şi curenţii reci.
Din păcate în unele stupine se întâlnesc în această lună situaţii nedorite când, din diferite motive, principalele lucrări obligatorii care asigură o bună iernare a întregului efectiv sau numai a unei părţi din el nu au putut fi executate corect şi la timp.
Familiile care nu s-au bucurat din partea apicultorului de atenţia corespunzătoare au şanse minime - sau mai bine-zis nu au şanse - să supravieţuiască traversând cu bine rigorile iernii
Acum este momentul, pe ultima sută de metri ca apicultorul întârziat să purceadă de îndată la efectuarea acelor acţiuni specifice pe care le-am consemnat mai ales în calendarele pe lunile august şi septembrie.
Se înţelege că, la modul concret, momentul ales pentru aceste acţiuni va fi în orele amiezii în zilele calde şi însorite pe care Dumnezeu le oferă celor leneşi, nepăsători şi întârziaţi la "apel".

Iată dar ce trebuie avut în vedere în cadrul a ceea ce am numit în calendar pe tot parcursul lunilor acestui an:

Acţiunile specifice

În stupină

- Strâmtorarea cuiburilor utilizând diafragmele la nivelul unui număr de rame integral ocupate de albinele care vor ierna.
- În cazul unor familii slabe se poate practica iernarea în acelaşi stup (mai ales la stupii orizontali) a două familii separate printr-o diafragmă etanşă (oarbă), fireşte fiecare familie având urdinişul propriu.
- Unirea nucleelor prea slabe şi introducerea mătcilor în cuşti în vederea iernării în afara ghemului.
- O altă acţiune importantă este aranjarea (orânduirea) cuibului pentru iernare.
Organizarea (orânduirea) cuiburilor pentru iarnă se face diferenţiat, în raport cu repartizarea mierii în faguri, ţinând cont de faptul că în timpul iernii albinele compactate în ghem nu se deplasează pe fagurii laterali pentru hrană ci numai în sus pe fiecare interval dintre cei doi faguri vecini care găzduiesc albine, numai în interiorul ghemului.
Aranjarea fagurilor se face ţinând cont şi de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală, care cer ca în partea de jos a fagurilor să existe spaţiu pentru puiet iar deasupra aşa-numitele coroane de miere.
Modul de amplasare a fagurilor poate fi bilateral, central sau unilateral, cea mai indicată fiind aşezarea bilaterală. La formarea cuibului se va avea în vedere ca îndeosebi fagurii laterali să aibă coroanele formate cel mult până la jumătate, iar ca fagurii laterali vor fi aleşi cei mai plini.
În cuib se vor lăsa numai fagurii acoperiţi complet cu albină şi care au cel puţin 1,5 kg de miere. Dacă există mai mulţi faguri cu miere insuficientă aceştia vor fi trecuţi după diafragmă şi vor fi descăpăciţi pentru ca albina să transporte mierea în cuib.
Acolo unde este necesar, se vor completa rezervele de hrană.
Consumul de hrană, în funcţie de puterea familiei, se situează la 700-900 de grame pe lună în prima perioadă de iernare şi la 1,5-2 kg din momentul începerii creşterii de puiet (de obicei în a doua jumătate a lunii ianuarie).
Consumul total al unei familii medii se situează în jurul valorii de 7-8 kg de miere.
Cantitatea necesară ieşirii din iarnă este mai mare datorită consumului abundent din primăvară destinat creşterii puietului până la apariţia unui cules de întreţinere din natură.
De aceea, se consideră, ca fiind necesare pentru o iernare corectă, aproximativ 16-20 de kg de miere în stup.
Suplimentarea în primăvară a hranei cu zahăr va uza albina datorită prelucrării acestuia.
Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură apreciindu-se drept suficientă o cantitate de 1,5-2 kg pe familie.
În cazul în care aceste cantităţi nu există în stup se vor completa cu miere din rezerva de faguri sau administrarea de sirop (acţiune începută în luna trecută).
În cazul stupilor multietajaţi se vor folosi doar corpurile în care există albină.
- Efectuarea a două tratamente obligatorii pentru combaterea varroozei cu Varachet sau alte medicamente specifice atunci când în familii puietul a eclozionat în totalitate. Tratamentele se fac respectând riguros indicaţiile din prospectele ce însoţesc medicamentele de uz apicol.
- Protejarea cuibului împotriva frigului, consumul de hrană fiind mai mare în stupii unde aceasta nu există.
Realizarea în cuib a unui regim termic optim se face prin împachetarea cuiburilor cu materiale termoizolante.
Deasupra podişoarelor şi lateral, după diafragme,se pun salteluţe umplute cu paie, talaş, cârpe sau bucăţi de polistiren expandat.
Mulţi apicultori folosesc ziarele vechi pentru păstrarea căldurii în cuib.
- Instalarea la urdinişurile stupilor a gratiilor contra şoarecilor ştiut fiind că pătrunderea în stup a rozătoarelor este o adevărată calamitate pentru familia respectivă.- Asigurarea aerisirii stupilor se poate realiza prin: reducerea urdinişului corespunzător cu mărimea (puterea) familiei; crearea de orificii de ventilaţie în podişor; practicarea unei deschideri de 0,5-2 cm prin distanţarea ultimei scândurele a podişorului (la stupii orizontali); întoarcerea podişorului la stupii multietajaţi cu deschiderea spre marginea superioară a corpului.- Dispunerea stupilor pe suporţi într-o poziţie uşor înclinată pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupilor.
- Protecţia stupinei împotriva curenţilor reci de aer şi a vânturilor predominante prin aşezarea stupilor la adăpostul unor clădiri, garduri din specii vegetale, garduri provizorii din tulpini de floarea-soarelui, de porumb, stuf ş.a. în funcţie de resursele locale.
- Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire.
- Protecţia stupinei contra vânturilor şi curenţilor.

În atelierul stupinei:

- Sortarea şi reformarea fagurilor reformaţi, necorespunzători (vechi, rupţi, cu celule de trântori) şi topirea acestora (extracţia şi condiţionarea cerii).
- Controlul stării utilajelor şi eliberarea lor în vederea reparaţiei; curăţirea şi dezinfectarea stupilor şi utilajelor eliberate.
- Executarea gropilor pentru plantarea arborilor şi arbuştilor meliferi.
- Plantarea de arbori şi arbuşti meliferi (şi alte specii melifere perene) în grădini, pe vatra stupinei,sau pe terenurile disponibile.

Organizatorice:

- depozitarea utilajelor şi materialelor.

Specii vegetale de importanţă apicolă

Numărul acestora se restrânge drastic pe măsură ce vremea se răceşte, în ultimele fenofaze de înflorire se mai găsesc în această lună următoarele specii (enumerate în ordine alfabetică): Bănuţei (Bellis perennis)*, Cicoare (Cichorium intybus)*. Dalia (Dahlia sp.)**, Dovleac (Cucurbita pepo)**, Facelia (Phacelia tanacetifolia) **, Fluturei (Gaillardia picta)*, Haina miresei(Poligonum baldschuanicum)*, Lucerna (Medicago sativa)**, Păpădia (Taraxacum officinale)". Steluţa vânătă (Aster amellus)*. Trifoi alb (Trifolium repens)**. Legendă - Pondere apicolă: *** = Mare; ** = Mijlocie; * = Mică.

Din această enumerare se constată că practic sezonul de cules s-a încheiat pentru albine. Totuşi fitocenozele (asociaţiile de specii perene) în care predomină trifoiul ca şi plantaţiile de facelia sau lucernierele pot oferi un cules de întreţinere pentru stupii amplasaţi în perimetrele respective.
Se înţelege că şi vremea trebuie să fie favorabilă zborului şi activităţilor de cules, transport, prelucrare a nectarului şi depozitării mierii......

Este bine să ştim că:

- rezervele mari de polen în cuibul familiilor de albine înaintea iernării se constituie ca un semn de manifestare puternică a instinctului de roire în sezonul activ următor;
- albinele depun polenul numai în celule de lucrătoare fiindcă pentru a îndesa polenul au nevoie de un sprijin pe partea superioară a celulei, sprijin pe care nu-l oferă celulele de trântori care, se ştie că sunt construite cu un diametru mai amplu;
- albinele adună propolisul cu precădere toamna fixând cu ajutorul lui ramele, obturând crăpăturile pereţilor interiori ai stupului ceea ce elimină pătrunderea curenţilor reci în incinta stupilor fenomen foarte periculos care perturbă grav capacitatea de termoreglare a ghemului în timpul iernii;
- puietul poate muri în masă din cauza frigului sau a înfometării; din cauza locilor moare în zone limitate, mozaicate cu porţiuni de puiet sănătos sau aparent sănătos;
- asupra producţiei de miere şi ceară influenţează în primul rând calităţile (proprietăţile) ereditare ale maicii, vârsta ei, modul de îngrijire (întreţinere) a familiilor, abundenţa resurselor nectaro-polenifere şi condiţiile meteorologice care determină într-o măsură hotărâtoare profitul oricărei stupine.

Nu uitaţi !

Menţineţi puterea familiilor de albine prin asigurarea liniştei desăvârşite şi prin protejarea vetrei de stupină contra vânturilor şi curenţilor.

În concluzie:

Dacă albinele au intrat la iernat şi familiile au fost bine pregătite pentru sezonul rece să le urăm o iarnă uşoară, fără pierderi. Dacă pregătirile nu s-au terminat, întârziaţii trebuie să tragă tare, - atunci când vremea permite - pe ultima sută de metri.
Succes tuturor stuparilor în acest final de sezon activ!



SUS   
google.ro google.ro youtube.com gmail yahoomail facebook.com